Biserica romano-catolică

Inițiativa construirii Parohiei Romano-Catolice a fost lansată în 1860, pentru satisfacerea nevoilor spirituale ale comunității de această religie din oraș, însemnată ca număr și stare materială. Astfel, în 1858, comunitatea catolică din Severin număra 600 de suflete, fapt ce determină numirea unui preot stabil.

De asemenea, în anul 1860, N. A. Niculescu, fost prefect de Mehedinți, donează 2 locuri pentru construcția bisericii. Parohia Turnu Severin a fost înființată în 1861, prin numirea preotului franciscan Probus Szabo ca misionar stabil în zonă.

Intermediar între comunitatea romano-catolică și autoritățile administrative pentru construcția bisericii a fost un timp dr. Carol Davila.

Donația lui N.A. Niculescu nu a fost recunoscută de primărie decât în 1864, la intervenția autorităților centrale. În acest an încep și preparativele de ridicare a bisericii și, concomitent, a școlii comunității catolice. Divergențele dintre comunitatea catolică din oraș și Arhiepiscopia Romano-Catolică din București, au dus la amânarea începerii construcției bisericii până în 1885.

Construcția a fost realizată în stil neogotic, biserica având următoarele dimensiuni: lungime 26 m, lățime 13 m, turla 28 m, cu o navă de 19 m lungime și 10, 5 m lățime, prezbiterul având 8, 25 m lungime și 5, 53 m lățime.

Biserica a fost terminată și sfințită în 1887 de către Paul I. Palma, Arhiepiscop de București, însoțit de Hipolit Agosto, Episcop de Nicopole.